La fiecare aproximativ 50 de ani, o stea masivă din galaxia noastră explodează printr-o explozie ce poartă numele de supernovă. În urma acestei explozii, învelișurile exterioare ale stelei sunt împrăștiate în spațiu. Acest gaz fierbinte emite raze X, pe care astronomii le pot fotografia cu ajutorul unor telescoape speciale situate în spatiu.

 Ceea ce rămâne din stea este strivit până la dimensiunea unei mingi mici, care poartă numele de stea neutronică. O stea neutronică deși are o greutate de două ori mai mare comparativ cu cea a Soarelui, este împachetată într-o sferă cu diametrul de 24 de kilometri (fiind de 60 000 de ori mai mică decât  Soarele).

Imaginea de mai sus ilustrează rămășițele gazoase ale unei explozii de tip supernovă.  Surprinzător, poziția stelei neutronice (cercul mic de culoare portocalie din partea dreaptă din direcția în care scrii)  este foarte departe de locul unde astronomii cred ca a avut loc explozia (în partea centrală a imaginii).

Dacă estimarea locației unde a avut loc explozia este corectă, astronomii spun că acesta este încă o dovadă că stelele neutronice pot primi lovituri puternice în timpul unei explozii de tip suparnova.

Traducere: Cătălina Movileanu/UNAWE