În 1608 o nouă stea a apărut pe cerul nocturn. Era mai strălucitoare decât toate celelalte stele, și timp de trei săptămâni a fost vizibilă chiar și pe timpul zilei.

 Acest semnal luminos a marcat moartea explozivă a unei stele masive, eveniment ce poartă numele de supernovă. Supernovele emit suficient de multă energie pentru a întrece în strălucire  o galaxie cu miliarde de stele timp de câteva săptămâni, după care intensitatea lor scade lăsând în urmă nori de gaz strălucitori, ca cel din imaginea de mai sus.

 Pentru a înțelege povestea acestei stele trebuie să ne întorcem cu câteva milioane de ani în urmă, atunci când ea era o stea de mărime medie, asemănătoare Soarelui.

Atunci când stelele de mărime medie mor, evenimetul este mai puțin dramatic decât în cazul supernovelor: în loc să explodeze, ele se prăbușesc în ele însele.  Materia din centrul stelei ajunge să fie comprimată puternic într-o sferă mică  și densă numită pitică albă.

 Așa a murit steaua prima dată, cu mult înainte de 1608. Dar cum a ajuns să mai moară o dată? Recent, astronomii au descoperit răspunsul la acestă întrebare: se pare că pitica albă a avut o „prietenă”, o stea uriașă numită gigantă roșie.

 Cu toate că giganta roșie era mai masivă, gravitația piticei albe era mult mai puternică, ceea ce a făcut ca aceasta să consume gazul prietenei sale. Lăcomia însă i-a venit în cele din urmă de hac. A furat așa de multă materie încât a devenit instabilă, provocând astfel explozia pe care strămoșii noștri au văzut-o în 1608.

 Mai multe informații: Astronomii care au făcut acestă descoperite au realizat o animație care simulează explozia unei supernove. Aici poți vedea de aproape unul dintre cele mai frumoase evenimente din natură.

Traducere: Cătălina Movileanu/UNAWE