Distanțele dintre stele sunt atât de mari încât nu putem folosi mile sau kilometri pentru a le putea măsura deoarece numerele ar fi prea mari. De exemplu, cea mai apropiată stea de sistemul nostru solar se află la 38,000,000,000,000 kilometri depărtare. Și acesta este cea mai apropiată stea. Există stele care se află la distanțe de miliarde de ori mai departe decât aceasta. Nimeni nu vrea să spună sau să scrie numere cu 20 de zerouri!

Prin urmare, pentru distanțele în spatiu folosim o altă unitate de măsură: timpul de călătorie a unui fascicul de lumină. Atunci când se deplasează prin spatiu, lumina se deplasează cu o viteză de aproximativ 300.000 de kilometri pe secundă. Nimic în universul cunoscut nu se deplasează cu o viteză mai mare ca aceasta.

Dacă reușești totusi  să păcălești legile fizicii și să te deplasezi cu viteza luminii, vei avea nevoie de 160 000 de ani pentru a ajunge la obiectul din acestă fotografie. Acest nor se află în interiorul celei mai apropiate galaxii de Calea Lactee, galaxia Marele Nor Magellanic. Acestă imagine nouă ilustrează nori colorați,  formați din gaz și praf, numiți NGC 2035 sau în limba engleză, Dragon’s Head Nebula (vezi în partea dreaptă).

Aceștia sunt  strălucitori deoarece sunt plini cu stele nou născute. Există de asemenea și regiuni unde stelele și-au găsit sfârșitul printr-o explozie de tip supernava.

Uitându-te la acestă fotografie este dificil să-ți dai seama de mărimea acestor nori. Distanța pe care o parcurge lumina într-un an poartă numele de “an lumină” și fiecare nor din acesta are o lungime de câteva sute de ani -lumină.

Marele Nor Magellanic este imens, dar comparat cu galaxia noastră Calea Lactee pare foarte mic. Acesta se intinde pe o suprafață de 14 000 de ani lumină, adică de câteva zeci de ori mai puțin decât Calea Lactee.

Traducere: Cătălina Movileanu/UNAWE