Povestea începe cu o stea asemănătoare Soarelui nostru. Steaua flămândă înfulecă hidrogen pentru a-și păstra strălucirea. Dar, într-o zi, hidrogenul se termină.

Acum, consecințele lăcomiei stelei încep să se vadă: ea crește din ce în ce mai mult și culoarea i se schimbă: a devenit o imensă gigantă roșie.

În cele din urmă, steaua crește până la punctul în care nu mai poate controla propriul gaz. Acesta se împrăștie prin spațiu, învelind steaua într-un cocon, numit nebuloasă planetară.

Dar povestea nu se termină aici: steaua lacomă nu este singură - ea are o soră, și celor două stele le place să danseze împreună. Datorită dansului lor, coconul se modifică treptat, căpătând forma unui fluture.

Nu toate nebuloasele planetare au formă de fluture; unele dintre ele capătă alte forme interesante, cum ar fi  bule, ochi sau clowni.

Obiectul din imagine ne-a învățat câteva lucruri despre cum o nebuloasă planetară poate căpăta forma unui fluture: ingredientele secrete sunt o cantitate mare de gaz de la o stea muribundă și o altă stea care o însoțește pe prima!

Traducere: Cătălina Movileanu/UNAWE