Dacă stai pe întuneric într-o noapte mai puțin luminoasă, o să poți vedea de-a lungul cerului o fâșie strălucitoare cu un miez bombat, albicios. Acesta este galaxia noastră, Calea Lactee. Vechii greci au numit acestă galaxie, “galaxias kyklos”, adică cercul lăptos.  De aici vine și numele de galaxie, dar și numele galaxiei noastre, Calea Lactee. Dar ce este acel miez din mijlocul galaxiei?

Pentru mult timp s-a crezut că este vorba despre un nor cosmic pufos.  Până într-o zi, când Galileo Galilei a îndreptat noul său telescop spre acestă zonă și  a fost surprins să vadă că acolo se află de fapt milioane de stele. Ele sunt atât de apropiate una de alta încât cu ochiul liber nu pot fi observate individual; în schimb,  ele se amestecă formând o sferă strălucitoare.

Acest miez este inima din centrul galaxiei noastre. Dar chiar și astazi, cu telescoape mult mai avansate ca cel a lui Galileo, ne chinuim să vedem ce se află exact în interiorul miezului. Lumina este blocată de praful cosmic înainte de a ajunge la telescop. Cu toate acestea există un tip de lumină care trece de această barieră: lumina de tip infraroșu.  Folosind telescoape speciale care detectează lumina în infraroșu, astronomii pot pătrunde dincolo de perdeaua de praf cosmic pentru a investiga ce se ascunde în interior. Astfel, ei descoperă acum un număr mare de obiecte noi, incluzând grupuri de stele sau stele care explodează.  

Cea mai recentă descoperire este un nou grup tânăr de stele situat în centrul galaxiei. Punctele roșii din imagine ne arată locația lor. Steaua aurie îndică punctul în care ne aflăm noi. Până acum oamenii de știință au crezut că în centrul galaxiei se află doar stele bătrâne. Dar acestă descoperire ne arată că noi stele s-au format recent și că centrul galaxiei noastre este mult mai tânăr.

Traducere: Cătălina Movileanu/UNAWE