Cu toții am auzit de multe ori expresia “Nu este mare brânză!”, în sensul că nu este nimic deosebit, sau nu este greu. Dar,  uneori poate fi vorba chiar de ceva deosebit, cum este de exemplu știința navelor spațiale. Acestă ramură este una foarte dificilă și vine la pachet cu riscuri foarte mari, dar care, în timp, aduc și satisfacții pe măsură.

În anul 2014 o navă spațială mică numită PROCYON a fost lansată în spațiu. PROCYON  a fost concepută pentru a studia un asteroid, dar s-a ratăcit în spațiu atunci când unul dintre propulsoarele ei  s-a defectat. De atunci, PROCYON și-a asumat un nou rol, acela de a studia Soarele.

În Septembrie 2015, nava spațială Rosetta a zburat pe lângă cometa 67P/Churyumov-Gerasimenko. Erau ultimele zile de viață ale misiunii Rosetta și se aflau  foarte aproape de Soare. Cometele sunt cunoscute ca fiind “bulgări de zăpadă murdari” deoarece ele sunt formate în mare parte din praf și gheață cosmică. Atunci când cometele se apropie prea mult de Soare, o parte din gheață se evaporă din cauza căldurii lăsând în urma lor o “coadă” . În plus, în jurul lor se formează un nor cețos ce poartă numele de “coamă”.

Rosetta și-a petrecut ultimele săptămâni ascunsă în interiorul acestui nor,  mult prea aproape de centru pentru a putea observa modificările de formă și mărime alea coamei.  Din pacate, atunci când cometa a trecut prin apropierea Pământului condițiile pentru observații nu au fost foarte favorabile, prin urmare nici telescoapele de la sol nu au putut avea o imagine clară a cometei. 

 Din fericire însă, PROCYON a venit în ajutor, furnizând informații despre coama cometei așa cum a putut fi observată din spațiu. Aceste rezultate ne pot spune din ce este formată cometa și cât de multă apă pierde acesta din cauza căldurii provenită de la  Soare.

De foarte mult timp se credea că apa a ajuns pe Pământ cu multe milioane de ani în urmă, în urma impactului cometelor. Studiind Cometa 67P avem șansa de a afla dacă acest lucru este adevărat.

Traducere: Cătălina Movileanu/UNAWE