Piticele brune sunt undeva între planelete gigantice gazoase (cum ar fi Jupiter și Saturn) și stele . Ele produc propria lor lumină și pot avea planete în jurul lor ca stele, dar au atmosferă, nori și furtuni, ca și planetele.
Pe măsură ce norii de gaz cosmic se micșorează, devin mai densi și mai fierbinți. Atunci când temperatura la bază ajunge la valoarea covârșitoare de 10 milioane de grade, materia prinde oficial viață formând o stea nouă, luminoasă.
Dar nu toți norii prăbușiți reușesc să ajungă la temperaturile extreme necesare pentru a forma o stea. Cei care nu sunt așa norocoși poartă numele de stele eșuate sau "pitică maronie".
Asemănător stelelor, piticile maronii generează propria lumină, pentru că sunt fierbinți. Ele strălucesc cu lumină infraroșie invizibilă (asemănătoare cu lumina emisă de telecomenzi). Piticile roșii sunt însă mai mici, mai luminoase și mai reci decât stelele.
Acest lucru le face foarte greu de observat. Până acum, am găsit doar 3.000 în galaxia noastră, dar astronomii cred că mult mai multe se ascund acolo în întuneric.
De fapt, o echipă de oameni de știință care căutau astfel de stele eșuate au găsit câte o pitică maro pentru fiecare două stele atunci când au privit în mai multe regiuni din apropiere ale spațiului.
Dacă acest lucru se întâmplă în toată galaxia noastră, va crește numărul total de pitice brune în Calea Lactee la peste 100 de miliarde - adică 100.000.000.000!
Și această estimare generoasă nu include cele mai mici și mai palide pitice maronii, astfel încât numărul ar putea fi mult mai mare!
Piticele brune sunt undeva între planelete gigantice gazoase (cum ar fi Jupiter și Saturn) și stele . Ele produc propria lor lumină și pot avea planete în jurul lor ca stele, dar au atmosferă, nori și furtuni, ca și planetele.